Femeile… sunt diferite. Sunt printre noi, ne vorbesc, îşi doresc ceva, cer ceva, oferă ceva, ne ceartă pentru şosetele aruncate peste tot şi ne calcă cămăşile,
vorbesc încontinuu şi ne invadează băile cu sute de sticluţe viu colorate. Au pătruns adânc în viaţa noastră şi chiar dacă ni se pare că ne-am obişnuit cu ele, întotdeauna reuşesc să ne surprindă. În fiece zi şi la orice oră.
Chiar şi ceape care o ştii de o viaţă şiîi cunoşti toate obiceiurile e capabilă de unele chestii care te lasă mască. Şi nu o face intenţionat, ci doar ca să-ţi trezească interesul, pentru că face parte din firea ei. Probabil această capacitate de a se comporta ciudat în cele mai simple situaţii le este întipărită în codul ADN.
Altfel spus, avem alături de noi niştefiinţe total imprevizibile şi mistice, dar indispensabile. Iar pentru a face această convieţuire cât mai puţin traumatizantă, e bine de ştiut ce reprezintă ele cu adevărat. Vă asigur că aparenţele nu au practicnimic comun cu realitatea sau, celpuţin, existămari diferenţe.
Parţial purtăm şi noi vina pentru această mare mistificare. Fiind siguri că psihologiaşi modalitatea de gândire a femeilor sunt diferite de ale noastre, totuşi ne încăpăţânăm să sperăm că nu este aşa, iar speranţa ne este răsplătită cu nervi întinşi la maxim, dureri de cap şi alte chestii mai puţin plăcute.
Nu e deloc uşor să înţelegi o femeie, ba chiar uneori imposibil. Dar să o cunoşti, apoi să încerci să ţii cont de unele principii de bază în comunicarea cu ea, să îi descoperi părţile tari şi slabe, să ştii ce îşi doreşte, cum gândeşte e aproape real. Pentru că femeile sunt aceiaşi bărbaţi, dar… invers.
De unde provine această diferenţă?
Înainte se considera că totul depinde de educaţie. Dacă vei educa o fată cu principiile de educaţie caracteristice celor aplicate în cazul unui băiat, va ajunge ca un băiat. Ei, un băiat, se poate, însă niciodată nu va fi un bărbat în adevăratulsens al cuvântului. Oricum va gândi şi simţi ca o femeie.
Savanţii contemporani au cercetat în pro-funzime acest subiect. Tipurile noastre de creieri diferă atât după formă, cât şi după conţinut. De asemenea, există o întreagă poveste în ceea ce priveşte sistemul hormonal şi nervos, precumşi restul organelor interioare. Ne asemănăm doar prin faptul că mergem în două picioare şi putem avea copii comuni.
Natura a avut grijă să ne creezeatât de diferiţi, iar cu ea nu e de glumit. Noi, femeile şi bărbaţii, am avut de la bun început funcţii diferite, încă de pe timpurile, când nici nu ne dădeam seama de faptul că bananele pot fi date jos din palmier cu ajutorul unei bâte. Odată cu trecereatimpul, acestediferenţe au devenit totmai vizibile, mai alespentru că făceam lucruri diferite într-un trib. Masculii, fiind mai mari şi mai puternici, darîn acelaşi timp incapabili să nască, aveau obligaţia să ocrotească femelele, să aibă grijă de ele, ca ele la rândul lor să poată avea grijă de copii. Secole în şir fiecare dintre noi şi-a îndeplinit funcţiile sale. Bărbatul a reprezentat dintotdeauna pentru femeie doar un mijloc, un rău necesar, care îi oferea posibilitatea să-şi executefuncţia biologică, şi anume de a rămâne însărcinată şi a naşte. Imediat ce copilul creştea şi îşi putea purta singur de grijă, bărbatul devenea inutil.Acţiunile lui scădeau brusc în preţ. Era perceput mai degrabă ca un personaj, umbla aiurea, avea tot timpul ceva de comentat, cerea mâncare, sex şi îşi împrăştia „pieile” peste tot. Oare de ce ne miră egoismul nemărginit al femeilor?
Sigur,în timp,şi bărbaţii, şi femeile s-au civilizat. Acum femeile moderne nu văd în bărbaţi doar nişte suplimente gratuite ale puilor lor, după naşterea acestora. Însă, în adâncul sufletului lor, sunt convinse că bărbaţii reprezintă doar nişte instrumente. Noi, bărbaţii, suntem ca nişte punţi de trecere pentru ele şi suntem obligaţi să le răsfăţăm în toate felurile posibile, să le creăm condiţii de maximumconfort şi o existenţă lipsită de griji şi probleme.Atunci când bărbatul îi creează toate aceste condiţii, ea se poate dedica în sfârşit celui mai important obiectivdin viaţa ei – copilul. Bărbatul, însă, va trebui să se mulţu-mească doar cu postura de accesoriu.
Şi credeţi-măcă aici există totuşi o logică, pentru că,dacă femeile erau mai preocupate de bărbaţi decât de copii, nu ar mai fi rămas oameni pe Pământ. Aşa că nu merită să ne indispunem din această cauză. Trebuie doar să încercăm să înţelegem dece sunt atât de egoiste, pretenţioase şi mofturoase. O bine-cunoscută teorie sună în felul următor: ca să impresionezi o femeie trebuie să o flatezi, să o respecţi, să o mângâi, să o ocroteşti, să dai bani pe toate mofturile ei, să o duci la restaurante, să-i cumperi ce-şi doreşte, să o asculţi, să rămâi cu ea şi să o susţii, adică săfii gata să mergi şi la capătul pământului pentru ea.